luni, 26 ianuarie 2015

Pustiu...

Si...iarta-ma! Iarta-ma ca din pustiul cuvintelor le-am ales pe cele mai grele, facand un nimic complet prin intrebarile mele... Iarta-ma ca nu sunt suficient de "slefuit" si ca nu imi aleg de cele mai multe ori prea bine cuvintele, ori intrebarile mele nu ies intotdeauna cum trebuie, sunand prost, anost si jignitor. Iarta-ma ca plangi din cauza mea... Dar ti-am promis ca nu o voi mai face. Nu voi mai face...

Eu nu jignesc, nu pe tine, nu vreau sa te vad plangand, nu vreau sa suferi. Mai bine mi-as taia o mana decat sa stiu ca ai suferit din cauza mea, cel care mereu iti repeta ca iti vrea binele... Si asa e!!! Vei vedea!!!

Cu cat trece timpul, realizez cat poate insemna o persoana pentru cineva. In cazul meu, tu... Realizez ce inseamna sa iubesti tot mai mult pe zi ce trece. Cumva, reusesc in fiecare zi sa imi fac timp sa plang si eu, de cele mai multe ori incercand sa ma abtin, insa nu imi reuseste. Plang de dorul tau, dupa tine, din cauza absentei tale.
 Mi-e greu, ma trezesc noaptea uneori si incep sa ma gandesc la tine din instinct...asa buimac, ma fura greu somnul. Ma intorc pe toate partile cautandu-ti trupul firav si cald langa mine, dar, tu nu esti... Adorm in cele din urma dezamagit. Ma trezesc dimineata, singur, infrigurat si oftand. Iti strang perna in brate, perna pe care ai dormit candva... Imi incep ziua ca de obicei, gandindu-ma la tine, orice as face ma gandesc doar la tine intrebandu-ma in sinea mea "Oare ce face scumpa mea, oare e bine? Ce-o fi facand dragostea mea acum.. Mi-e asa dor de ea....". Apoi te aud si parca mi se insenineaza ziua, parca incep sa vad culorile ce ma inconjoara, nu mai pare totul rupt ca dintr-un film vechi, decolorat si zgariat. Dar, ne inchidem...si lipsa ta incepe din nou sa ma cuprinda. Incepe sa ma ia oftatul...
Astept sa se faca seara, sa pot sa-ti vad chipul, sa ne scriem. Ma simt atat de minunat ca in sfarsit pot macar sa te vad. Ma voi simti si mai minunat cand te voi putea strange in brate. Mancarea nu mai are gust, somnul nu mai e somn iar in fiecare zi parca ploua si e nor la mine cand nu esti aici.

Cea mai urata senzatie, sa iubesti, iar tu sa nu fi aici. Sa nu fi aici sa te pot saruta cat vreau, sa te strang in brate, sa te dezmierd...sa te invelesc noaptea cand dormi asa dulce si nu ma pot satura de chipul tau umbrit de intunericul noptii. Nu pot sa iti sarut obrajii si fruntea cand dormi... Nu esti aici...
Nu esti aici sa iti spun ca te iubesc, sa te alint, sa iti spun ca esti dragostea mea, ca esti totul pentru mine, nu esti...

Inca putin iar asteptarea va lua sfarsit, te voi revedea iar, voi avea parte din nou de niste zile binecuvantate in prezenta ta, luminandu-mi viata. Nu mai am rabdare pana la urmatoarele noastre saruturi, ma gandesc neincetat la tine si la tot ce vom face impreuna, la simpla ta prezenta aici, langa mine, in bratele mele...in patul meu, stand imbratisati si contemplandu-ne in strangeri si sarutari, in chicote si atingerile fetelor noastre. Esti mica in bratele mele, ghemuita, te tin strans...cat de minunata e senzatia asta, as da orice sa o simt mereu cu tine.

Mi-e dor de tine, de noi...facand diverse, te astept, mereu te voi astepta pana in ziua cand in sfarsit, stiu ca ai venit si nu mai pleci...

Te iubesc din suflet, dragostea mea! TE IUBESC!!!

26.01.2015



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu