luni, 26 ianuarie 2015

Pustiu...

Si...iarta-ma! Iarta-ma ca din pustiul cuvintelor le-am ales pe cele mai grele, facand un nimic complet prin intrebarile mele... Iarta-ma ca nu sunt suficient de "slefuit" si ca nu imi aleg de cele mai multe ori prea bine cuvintele, ori intrebarile mele nu ies intotdeauna cum trebuie, sunand prost, anost si jignitor. Iarta-ma ca plangi din cauza mea... Dar ti-am promis ca nu o voi mai face. Nu voi mai face...

Eu nu jignesc, nu pe tine, nu vreau sa te vad plangand, nu vreau sa suferi. Mai bine mi-as taia o mana decat sa stiu ca ai suferit din cauza mea, cel care mereu iti repeta ca iti vrea binele... Si asa e!!! Vei vedea!!!

Cu cat trece timpul, realizez cat poate insemna o persoana pentru cineva. In cazul meu, tu... Realizez ce inseamna sa iubesti tot mai mult pe zi ce trece. Cumva, reusesc in fiecare zi sa imi fac timp sa plang si eu, de cele mai multe ori incercand sa ma abtin, insa nu imi reuseste. Plang de dorul tau, dupa tine, din cauza absentei tale.
 Mi-e greu, ma trezesc noaptea uneori si incep sa ma gandesc la tine din instinct...asa buimac, ma fura greu somnul. Ma intorc pe toate partile cautandu-ti trupul firav si cald langa mine, dar, tu nu esti... Adorm in cele din urma dezamagit. Ma trezesc dimineata, singur, infrigurat si oftand. Iti strang perna in brate, perna pe care ai dormit candva... Imi incep ziua ca de obicei, gandindu-ma la tine, orice as face ma gandesc doar la tine intrebandu-ma in sinea mea "Oare ce face scumpa mea, oare e bine? Ce-o fi facand dragostea mea acum.. Mi-e asa dor de ea....". Apoi te aud si parca mi se insenineaza ziua, parca incep sa vad culorile ce ma inconjoara, nu mai pare totul rupt ca dintr-un film vechi, decolorat si zgariat. Dar, ne inchidem...si lipsa ta incepe din nou sa ma cuprinda. Incepe sa ma ia oftatul...
Astept sa se faca seara, sa pot sa-ti vad chipul, sa ne scriem. Ma simt atat de minunat ca in sfarsit pot macar sa te vad. Ma voi simti si mai minunat cand te voi putea strange in brate. Mancarea nu mai are gust, somnul nu mai e somn iar in fiecare zi parca ploua si e nor la mine cand nu esti aici.

Cea mai urata senzatie, sa iubesti, iar tu sa nu fi aici. Sa nu fi aici sa te pot saruta cat vreau, sa te strang in brate, sa te dezmierd...sa te invelesc noaptea cand dormi asa dulce si nu ma pot satura de chipul tau umbrit de intunericul noptii. Nu pot sa iti sarut obrajii si fruntea cand dormi... Nu esti aici...
Nu esti aici sa iti spun ca te iubesc, sa te alint, sa iti spun ca esti dragostea mea, ca esti totul pentru mine, nu esti...

Inca putin iar asteptarea va lua sfarsit, te voi revedea iar, voi avea parte din nou de niste zile binecuvantate in prezenta ta, luminandu-mi viata. Nu mai am rabdare pana la urmatoarele noastre saruturi, ma gandesc neincetat la tine si la tot ce vom face impreuna, la simpla ta prezenta aici, langa mine, in bratele mele...in patul meu, stand imbratisati si contemplandu-ne in strangeri si sarutari, in chicote si atingerile fetelor noastre. Esti mica in bratele mele, ghemuita, te tin strans...cat de minunata e senzatia asta, as da orice sa o simt mereu cu tine.

Mi-e dor de tine, de noi...facand diverse, te astept, mereu te voi astepta pana in ziua cand in sfarsit, stiu ca ai venit si nu mai pleci...

Te iubesc din suflet, dragostea mea! TE IUBESC!!!

26.01.2015



sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Asteptare... Pana in ziua cand va fi sa vii...

In ziua cand va fi sa vii (Ducu Bertzi)

In ziua cand va fi sa vii
Iubire veche neschimbata
Iti voi deschide inca-o data
Macar acum de te-ai opri
In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Iti voi iesi cantand in cale
Si ochii grei de vindecare
Privindu-te vor amuti
In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Voi da perdelele-ntro parte
Absenta lor sa nu mai poarte
Nesomnul orelor tarzii
In ziua cand va fi sa vii

Si-n ziua cand va fi sa vii
Ce-ar mai putea sa se intample
Voi rade mult la tine-n tample
Voi plange-ncet cand nu vei stii
In ziua cand va fi sa viï...



Astept sa vii, ca un copil plangand, imi numar zilele ce mai am de asteptat pana sa te revad, stau cu capul in palme si plang...plang ca tu esti acolo, iar eu aici, singur si al nimanui. Astept sa vii sa stam iar, sa-ti simt buzele fierbinti si imbratisarile calde, ochii in care ard flacara iubirii noastre. Astept, pana curand...

Te iubesc mult, din tot sufletul! Te iubesc...

17.01.2015












luni, 5 ianuarie 2015

Ianuarie fara tine...

Cântec de dor (Nichita Stanescu)

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam...


Ianuarie fara tine, nenorocul a facut sa-mi incep anul fara tine, din pacate... Nu-i nimic, trec si peste asta, peste absenta ta motivata de alte imprejurari mai importante, ce tin de viitorul tau, de familie... Trec si peste plansul meu, peste raceala patului, adorm...cu capul pe perna ce candva dormeai si tu, trec peste orice cu speranta ca intr-o zi, noi doi...vom adormi si ne vom trezi in acelasi pat, in fiecare zi pentru tot restul vietii. Ma simt atat de gol si mi-e asa dor de tine, simt ca nu am nicio putere, nu ma mai simt in stare nici sa leg doua cuvinte, ma simt singur, al nimanui... Ma simt ca un copil al strazii, care nu stie in ce parte sa apuce, ce sa faca, ca un copil singur si nebagat in seama de nimeni. Poate intr-o zi, nu voi mai simti astea. Poate intr-o zi lasata de Dumnezeu, cand vei veni si nu vei mai pleca... Sper, trebuie! Trebuie... Te iubesc din suflet! Te iubesc...

05.01.2015